Adaptare, adaptare, adaptare

  • 0 comments

Adaptare, adaptare şi iar adaptare…cuvinte care le auzim des pe parcursul dezvoltării noastre ca indivizi. Ne adaptăm la un nou job, la o casă nouă, la o nouă mașină…orice schimbare aduce după sine și un proces de adaptare.

Dar ce înseamnă de fapt adaptare? Dacă îi căutăm explicația, în dex spre exemplu, găsim urmatoarea definiție: “A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească.” Conform acestei definiții, putem spune faptul că transformăm comportamentul nostru astfel încât „să se potrivească”pentru noile cerințe din mediu. Și această „potrivire/transformare” nu este mereu facilă pentru noi adulții, și cu atât mai puțin pentru copii.

Dacă ar fi să facem un interviu aleator în prima zi de școală, cred că de multe ori avem șanse să găsim părinți mai emoționați decât proprii copii atunci când se face trecerea de la clasa a IV-a la clasa a V-a, sau cea de la grădiniță la școală, de exemplu. Până a ajunge, însă, la această etapă, trebuie mai întâi să pregătim copilul să intre la grădiniță. Și aici începe freamătul părintelui: ”Oare o să-i placă? Oare o să se înțeleagă bine cu ceilalți copii? Oare o să poată să stea atâtea ore fără mine? Oare o să plângă la despărțire?”. O altă întrebare des întâlnită este:”Dacă aduc copilul într-un mediu o perioadă de timp, iar apoi îl iau și-l duc la grădiniță, nu o să fie o problemă pentru el din punct de vedere emoțional? Nu o să aibă probleme pentru că trebuie să-și schimbe atașamentul de la o persoană la alta?”. Răspunsul la această întrebare este: Ba da, este foarte posibil ca cel mic să aibă probleme de adaptare atunci când trece de la un îngrijitor la celălalt.

Orice schimbare în mediul copilului poate aduce cu sine modificări în comportamentul copilului. Aceste modificări sunt cunoscute și sub numele de “perioada de regresie”. Mai exact copilul poate să nu mai vrea să doarmă singur, poate avea un somn mai agitat, poate fi mai morocănos decât de obicei, poate plânge mai mult sau poate să nu mai aibă aceeași poftă de mâncare. Unii copii chiar se întorc de la a se cere la toaletă la a purta din nou scutec. Unii nu trec prin această regresie, dar la alții regresia poate să dureze câteva zile, câteva săptămâni sau chiar câteva luni. Ce este totuși important de reținut este faptul că schimbarea unui îngrijitor cu un altul este de fapt doar o etapă incipientă din dezvoltarea copilului. La grădiniță piticii au contact zilnic cu cel puțin o educatoare, o îngrijitoare și poate o dată pe saptamână cu un profesor de limbă străină, de dans sau alte activități extra-curriculare. Ce se întâmplă atunci cu atașamentul copilului în cazul în care una dintre aceste persoane (cu care copilul are contact zilnic) nu mai poate lucra la grădinița la care dumneavoastră vă duceți copilul? Vă schimbați și dumneavoastră grădinița în funcție de unde merge persoana de atașament sau îl ajutați pe copil să se adapteze mai ușor la noua persoană?

Pentru că de multe ori știm cât de dificil este tot acest proces, ne dorim ca piticii noștri să nu întâmpine prea mari dificultăți atunci când se pregătesc să treacă de la o etapă la alta. Deși cel mic se poate atașa de un îngrijitor sau altul, de o bonă sau alta, poate trece prin divorțul părinților, prin pierderea bunicilor, persoana principală de atașament rămâne părintele! Despărțirea de părinte rămâne de fapt etapa cea mai provocatoare pentru orice copil. Pe lângă aceasta, orice problemă emoțională cu care copilul poate avea contact într-un alt mediu decât cel de acasă, poate fi depășită cu mai mare ușurință dacă simte apropierea, susținerea, dragostea și suportul părintelui.

Așadar dragi părinți, atât adulții cât și copiii nu pot scăpa de distresul emoțional al schimbării, dar îl pot depăși mai ușor dacă îi ajutăm prin Adaptare 

Toate drepturile rezervate Playful Learning. Orice reproducere totală sau parțială a textului se pedepsește conform legilor în vigoare.

Share Social